Buna
Imi place continuarea.
Era de asteptat ca nu o sa-l mai gaseasca pe Julian langa el cand o sa se trezeasca
Imi place cum se inroseste Kaoru cand vorbeste despre Julian sau cand se gandeste la el
Oare pana unde o sa mearga Julian de data asta?
De indata ce buzele noastre s-au despartit, mi-am coborat privirea undeva pe pieptul lui, cand din nou m-a prins de barbie, ridicandu-mi chipul si obligandu-ma sa-i intalnesc ochii.
-Frumosule, nu esti deloc grijului in locul asta, desi ti-am spus ca trebuie sa fii mereu atent. Il vezi pe Katagiri... S-a impus in fata altora cu putin din implicarea lui Jin. In rest e vorba de curaj, mi-a spus Julian, indemnandu-ma sa imi indrept atentia spre vorbele sale. Nu intelege prin asta ca trebuie sa faci ceea ce face Shin, dar daca ceilalti vad ca iti e teama, cu atat mai multa placere isi vor bate joc de tine.
-intr-adevar, imi e teama de locul asta, de persoanele de aici... dar nu pot schimba asta, pentru ca asa e firea mea, am recunoscut eu, timp in care Julian s-a asezat langa mine.
-Ti-am vazut frica in privire, inca de cand ai coborat din autocarul ala, si inca o observ de fiecare data cand ma uit la tine. Ai sa inveti ca aici, frica nu isi are locul, pentru ca nu trebuie sa o arati, ci s-o ascunzi.
Parca mai voia sa-mi spuna ceva, insa a fost intrerupt de vocea unui barbat care i-a strigat numele. Gardianul a injurat printre dinti, apoi m-a sarutat scurt si a plecat spre iesire, lucru pe care l-am facut si eu, indreptandu-ma spre Shin, care ma astepta la usa. Nu vorbisem nimic in drumul spre celula, insa m-am oprit brusc din drum, socat la auzul unor tipete disperate ale cuiva, care veneau din zona spre care noi ne indreptam. Erau niste sunete intretaiate, insa puternice... Am devenit instantaneu curios, vrand sa vad ce anume se intampla, desi eram constient ca nu avea sa imi placa.
-Kaoru, nu te opri din drum. Mergi in continuare si nu te uita, mi-a spus Shin, prinzandu-ma de brat.
Desigur, nu l-am ascultat, fiind mult prea curios, si totusi speriat, insa pe urma am regretat ca nu l-am bagat iun seama.
De cum am aruncat o privire in celula invecinata cu a noastra, am putut sa observ patru tipi. Doi dintre ei erau intorsi cu spatele si erau in fata mea, motiv pentru care nu am putut la inceput sa-mi dau seama ce anume se petrecea. Am fost socat dupa ce unul dintre ei a plecat de la locul in care statea, astfel permitandu-mi sa vad patul pe care un baiat cam de varsta mea incerca sa mai respire, avand chipul afundat in salteaua patului. incerca sa tipe, insa gura ii era astupata de-asemenea si de mana barbatului care se adancea cu forta in interiorul sau, cauzandu-i o durere sfasietoare. Era un baiat brunet si slabut, al carui trup fragil, acoperit de sange si vanatai parea a se despica in mainile nemiloase ale acelui animal care continua sa-l raneasca pentru propria placere. Mi s-a pus un nod in gat la vederea unei asemenea imagini, insa nu ma puteam misca din acel loc, fiind destul de speriat, incat tot corpul sa-mi inghete.
Chipul ii era brazdat de lacrimile ce curgeau necontenit din ochii obositi, verzi a carui stralucire nu mai exista. Parea dornic sa moara...
-Kaoru! Te rog, vino!
Shin avea o privire ingrijorata si a inceput sa traga de mana mea, vand sa il urmez, insa nici atunci nu am facut-o.
-Cum, Shin? Baiatul ala sta sa moara acolo! Trebuie sa il ajutam! am replicat eu, vrand sa intru in acea incapere, desigur stiind cat de proasta si idioata ar fi acea idee.
-Plecati de aici! strigase vocea lui Julian, care se indrepta grabit spre locul acela, probabil pentru a pune capat torturii la adresa bietului brunet.
Gardianul impreuna cu alti cativa dintre colegii sai, au intervenit, indepartandu-i pe toti cei patru barbati, care radeau de parca tot ceea ce au facut era absolut normal, ba chiar amuzant...
Acestia au iesit pe rand din celula baiatului, trecand pe langa mine, momet in care unul dintre ei m-a lovit puternic cu palma peste fund, obligandu-ma sa tresar si sa scap un scancet, ce l-a amuzat pe detinut, care incepuse din nou sa rada.
-Am spus sa plecati de aici! Nu mai repet inca o data! S-a rastit Julian din nou, facandu-ne semn sa o luam din loc.
Shin ma trase cu putere spre el, vazand ca nu aveam sa ma misc de acolo, indemnandu-ma sa-i urmez pasii grabiti. S-a trantit pe patul de jos asezandu-si mainile sub cap, dupa care a inceput sa-mi vorbeasca:
-Nu trebuia sa vezi asa ceva. Esti atat de neglijent... Daca intrai acolo, erai ca si mort.
-imi pare rau. Voiam doar sa stiu ce se intampla, dar nu credeam ca... Dumnezeule! E ingrozitor... Cum poate o persoana sa faca asa ceva? Baiatul ala... il cunosti? am intrebat eu, urcandu-ma in patul de sus.
-Nu-l cunosc. Cred ca e unul din cei noi care au venit astazi. Dar cel care te-a lovit e "Shooterul", asa i se spune pe aici, pentru ca e perfect la tragerile cu pistolul, si a ajuns aici pentru ca a omorat cinci persoane in timpul unui jaf. Te-a lovit tare? M-a intrebat pe urma, spunandu-mi apoi sa cobor, pentru a sta cu el.
-Sa stii ca a dat destul de tare, incat sa resimt pentru un scurt timp acea durere de dimineata. Ma doare locul in care m-a lovit, sau mai precis, ma arde, am recunoscut eu, coborand si asezandu-ma langa el. Nici nu m-am pus bine in pat, ca Shin isi puse bratele in jurul gatului meu, vorbindu-mi soptit:
-Hei, daca tot avem atata timp la dispozitie, haide sa facem si noi ceva placut...
Nu am inteles exact la ce anume se referea pana cand i-am simtit buzele sarutandu-mi pielea sensibila a gatului, lucru care m-a panicat si am tresarit speriat, intrebandu-l ce face. Nu mi-a raspuns, in schimb, mi-a zambit si m-a alungit pe suprafata patului, in timp ce mainile lui m-au prins de incheturi, imobilizandu-le deasupra capului meu.
il priveam socat pe cel ce-si asezase picioarele de-o parte si de alta a trupului meu, incercand sa inteleg de ce actiona in felul acela. Doar il avea pe Jin, asa ca... eu ce rol mai detineam?
Mi-a eliberat incheietura stanga, pentru a-si strecura mana sub tricoul meu, atingandu-mi pielea calda, facandu-ma sa tresar din nou, cu gandul sa-i stric planul "minunat".
-Shin, inceteaza! Ce te-a apucat?!
-De ce numai Julian sa aibe prilejul de a te atinge? Pielea ta e fina si placuta la atingere... Vreau si eu. De ce sa fie el mai special? a intrebat brunetul, urcandu-si degetele pe corpul meu, pana la piept, unde i-am cuprins mana, vrand sa-l fac sa inceteze.
-Nu e mai special! am negat eu, pe un ton rastit.
-Atunci el de ce poate sa te atinga, sa te sarute, iar eu nu? Care e diferenta?
Ma blocasem. Nu stiam ce ar fi trebuit sa mai spun, cand totul avea sa duca la aceeasi concluzie, cu care eu nu sunt de acord. Puteam chiar refuza a-mi petrece noaptea cu Julian, dar nu am facut-o. De ce? si intr-adevar, care era diferenta intre cei doi, cand eu ii cunoscusem in aceeasi zi? Nu stiam... Am incercat sa schimb subiectul, rugandu-l din nou pe Shin sa inceteze, insa el revenea mereu asupra aceleasi intrebari "Care e diferenta?". Mi-am lasat capul pe suprafata moale a pernei, inchizandu-mi ochii, asezandu-mi apoi mana libera peste ochi.
-Nu stiu... Nu stiu! Te rog... Pur si simplu nu pot, am rostit eu, fiind confuz in ceea ce privea acea "diferenta" dintre cei doi.
-Stai linistit, nu aveam de gand sa-ti fac nimic, mi-a spus el, sarutandu-ma scurt pe frunte, dupa care a coborat din pat. De fapt, voiam sa aflu daca esti atat de zapacit pe cat pari... si ai trecut testul cu brio. De obicei in "momente de criza" se recunosc anumite lucruri, iar tu chiar nu stii ce se intampla in mintea ta. Ei bine, nu e greu de ghicit, dar te las pe tine sa iti dai seama... desi, chiar nu mi-ar fi displacut s-o facem, a continuat pe urma, afisand un ranjet, care m-a indemnat sa-l privesc oarecum suparat. Pe urma, cu o expresie de catelus nevinovat a spus ca era doar o gluma, si ca ii pare rau ca m-a speriat, dupa care sarise inapoi in pat langa mine strangandu-ma in brate (chiar imi amintea de un catel... imi era teama doar sa nu ma trezesc cu o limba peste fata).
Am inceput amandoi sa radem pe seama prostelilor lui, care pareau mai amuzante pe masura ce le inventa, insa nu intelegeam ceva...
"De ce anume ar trebui sa-mi dau seama?" m-am intrebat, timp in care continuam sa ma hilizesc, avand totusi o oarecare neliniste. stiam ca nu intelegeam anumite lucruri, ca eram neatent, dar ceva era diferit la mine, asta puteam spune si eu... De ce a spus Shin ca Julian era mai special? Nu era! ... cel putin asa era felul meu de a gandi, felul in care eu voiam sa gandesc.
Edited by Kaname on 22-05-2010, 22:54
~~>Gackt is my love, Yaoi is my passion.<~~ ~~Just... Stay Bizarre :3 ~~
Eram de-a dreptul incomodat de aceeasi intrebare care mi se invartea incontinuu in minte, dandu-mi dureri de cap, si facandu-ma sa ma plimb de la un capat in altul al celulei. incercam sa aflu care era acea "diferenta" dintre cei doi si nu reuseam sub nicio forma sa deslusesc "misterul", iar eu deveneam din ce in ce mai nervos pe masura ce insistam asupra lui.
A doua zi, dupa ce acea intrebare mi-a fost pusa, am fost decis sa aflu... M-am indreptat spre patul lui Shin, care parea interesat de cititul unei carti, si m-am asezat in capul oaselor langa el, stand sprijinit cu spatele de perete. Ezitand pentru cateva clipe, dupa ce mi-am adunat curaj cu sacul, i-am cerut sa ma sarute. El a tresarit, intorcandu-se la mine, privindu-ma speriat, cu niste ochi mari ca de broasca.
-Cine-a spus asta?! s-a rastit el, incruntandu-se. Kaoru... ce ai patit? a intrebat pe urma, asezandu-si mana pe fruntea mea.
-Nu am nimic. Vreau sa aflu si eu... diferenta dintre tine si Julian, am raspuns eu lasandu-mi privirea jenata sa cada pe podeaua murdara.
-Hmm, eu unul nu am nimic impotriva, dar esti sigur? m-a intrebat el, lasand cartea deoparte, si privindu-ma indoielnic, de parca nu-i venea a crede ca eu cerusem asa ceva.
-Da...
Am stat mult pe ganduri pana sa ajung la acea idee, apoi si mai mult pana mi-am facut curajul sa-i cer un asemenea lucru, dar devenisem curios...
Shin s-a apropiat de mine, asezandu-si genunchii de-o parte si de alta a picioarelor mele, degetele mainilor infigandu-le in parul meu, indemnandu-ma sa-mi ridic privirea la nivelul sau. Oricat de patrunzatoare ii era privirea in momentul in care si-a aporopiat chipul de al meu, nu ma simteam la fel... Nici cand si-a unit buzele cu ale mele nu-mi batea inima cu aceeasi intensitate, insa m-am alaturat sarutului lung, permitand ca limbile noastre sa se atinga in jocul lor de durata, dar care nu ma afectase cu nimic...
-Ei? Cum a fost? a intrebat Shin dezlipindu-si buzele de ale mele.
-Nu e acelasi lucru... dar... poate daca... la fel ca Julian, tu...
-Kaoru, nu te juca cu asta. stiu ce aveai de gand sa-mi spui, dar ai putea sa regreti, iar eu nu vreau sa fac asta. in plus... S-ar putea supara Julian daca afla ca te-am atins, mi-a spus brunetul, asezandu-se langa mine, reluandu-si cititul.
-Ce, acum sunt proprietate privata? Pot sa-mi scriu pe frunte "Nu atingeti" ?
-Lasa mistourile, ca stii la ce ma refer...
Da, stiam intr-adevar la ce anume se referea, dar din nou, voiam sa divaghez... Ma intrebam de ce Julian a spus ca era interesat de mine, cand el avea la dispozitie o lume intreaga? Dar dintre dintre toate persoanele, am fost eu... Spre deosebire de mine, el avea libertate, optiunea de a alege... Eu nu. Pentru ca nu eu l-am ales pe el, ci el pe mine, in alta ordine de idei, daca el nu era, probabil as fi ajuns la mana unuia care nu as fi suporat sa ma atinga, pentru ca alegeam siguranta inaintea dorintelor mele.
Adica... nu puteam spune ca imi doream un barbat. Nu! Ci doar faptul ca ma aflam intr-un asemenea loc ma facea obligat sa accept unul. Eram confuz... Ideile mele tumultoase si rastalmacite ajungeau sa ma enerveze, dar chiar si asa, nu puteam sa nu ma gandesc. Julian a fost primul barbat care m-a sarutat vreodata, primul cu care am facut toate acele lucruri... Oare aveau vreo legatura cu ceea ce eu simteam? Oare daca era altcineva, si nu Julian, aveam aceleasi sentimente?
Cate interbari imi treceau prin minte, aveam intresia ca jucam rolul principal intr-un film de prost gust. Ma simteam atat de straniu de fiecare data cand imi reveneau in minte momentele din acea noapte, cand Julian era tot ceea ce mai puteam simti sau auzi...gandi...
Nu stiam ce se intamplase cu mine, chiar si eu ma vedeam ciudat. Mereu aveam aceeasi idee "E barbat!", lucru care trebuia sa ma indemne in a lasa deoparte tot ceea ce inseamna "sentimente", insa parea sa nu conteze, chiar daca eu singur imi spuneam si repetam aceeasi poveste. Ce sentimente? il placeam? Pentru mine parea ceva absolut imposibil, indreptandu-ma din nou spre acele cuvinte care trebuia sa ma indeparteze spiritual de el.
-Esti cam cazut pe ganduri, mi-a spus Shin intrerupandu-mi sirul cugetarilor, facandu-ma apoi sa-mi indrept brusc privirea spre el.
-Probabil... putem iesi acum, nu? am intrebat eu, ridicandu-ma de pe suprafata moale. "Curaj spuneai, hm? Voi vedea ce pot face..." am gandit eu, stiind totusi ca bravura nu se dobandeste de pe o zi pe alta, ci in timp, dar stiam ca ar merita efortul.
Am iesit amandoi din celula, insa, la cererea brunetului, ne-am indreptat spre locul in care statea Jin de obicei cu acea gasca a sa. Era un fel de subsol in acea biblioteca unde ma intalnisem cu Julian, insa intreg locul era gol, iar singurii care animau locul erau Jin si amicii lui. De cum l-a vazut, Shin i-a sarit in brate, unindu-si buzele cu ale lui in fata a inca cinci oameni, care nu pareau miscati de ceea ce ei doi faceau, de parca totul era ceva absolut normal...
-Hei Shin, cine e papusa blonda? a intrebat unul dinbtre cei prezenti, punandu-si un brat dupa gatul meu.
-in primul rand, iti iei mana de pe el, iar in al doilea rand, numele lui e Kaoru. E mai timid, asa ca nu va luati de el, a raspuns brunetul, inca stand lipit de Jin.
Pe masura ce ei au inceput sa povesteasca, nu stiu cum si de unde, fiecare si-a scos cate o tigara. Abia ce devenisem mai interesat de discutiile lor, ca imediat ziua mi-a fost stricata cand am simtit mana ciuva asezata pe fundul meu. Nu am spus nimic pentru ca mi se parea atat de jenant... si era acelasi tip care isi puse inainte bratul dupa gatul meu. Nu avea cine altcineva sa observe pentru ca el era in spatele meu, doi barbati in stanga si dreapta mea, iar ceilalti doi, langa Shinobu si Jin.
Mana aceea strangea de una din fesele mele, iar eu simteam cum un val de furie cum ma trecea prin tot corpul...
-Pe cine dracu crezi tu ca pui mana, cretinule?! am izbucnit eu, cu frica in sange, insa incercand sa-mi arat curajul pe dinafara. Pe sora-ta s-o atingi asa, nu pe mine! Asculta! Nu am timp de idioti, iar eu sunt aici pentru crima, si mi-e tot una daca scap lumea de inca un dibitoc!
Shin a tresarit, privindu-ma stupefiat, cu gura deschisa, pana cand l-am prins de mana, fugind din acel loc, tragandu-l dupa mine.
-Oh Doamne! Nu-mi vine sa cred ca i-am spus asa ceva! am rostit eu, sprijinindu-ma de tocul unei usi. Credeam ca explodez la cata frica am adunat in mine, am continuat pe urma, acoperindu-mi chipul cu palmele.
-Mie nu-mi vine sa cred ca e prima data cand te aud vorbind asa... M-ai luat prin surprindere in ultimul hal, dar e bine atata timp cat iti faci curajul sa te aperi, mi-a spus el, asezandu-si o mana pe umarul meu.
Simteam cum tremuram din toate incheieturile din cauza fricii care a pus stapanire pe mine inca din momentul in care am inceput sa tip la barbatul acela.
-El oricum nu are ce sa-ti faca pentru ca stie ca o beleste daca te atinge. Dar fii increzator, nu-i lasa sa faca ce vor din tine, altfel vor prinde gustul. Dar sa stii ca nu va tine mereu chestia asta, pentru ca nu multi ar renunta sa te atinga doar pentru ca arati ca ai curaj. Cred ca ar trebui sa fii unul dintre ei, ca sa nu mai doreasca sa-ti faca toate alea, adica mare in constituitia corpului si mai mult tupeu fata de cat ar fi nevoie. Vezi bine ca asa stau lucrurile pe aici.
Am dat din cap in semn afirmativ, iar din ceea ce el mi-a spus, am inteles ca oricand de mult curaj as fi avut, hartuirile nu ar fi incetat din cauza infatisarii mele. Deci practic, orice as fi facut era degeaba? Asa se parea... Tot ce puteam face era sa sper ca voi putea fi in siguranta alaturi de cei pe care i-am cunoscut in acel loc, dar stiam ca inca nu am vazut nimic din viata de inchisoare...
~~>Gackt is my love, Yaoi is my passion.<~~ ~~Just... Stay Bizarre :3 ~~
Mi-a placut continuarea...pfft^^ chiar nu ma asteptam Kaoru sa izbucneasca asa,totusi a avut curj sa o faca si sa o zica..
alta chestie-mici greseli de tastare la 2-3 cuvinte,in rest a fost okay ^_^
Sunt curioasa ce se v-a intampla cu el si Julian,sau cine stie cu SHin..> whistles **
"Maybe there is a beauty in a Good bye"
hmmmmmmmmm mia plakut mult...........cam putin....am in vedere mai putin ai scris decit in celelalte capitole......dar a fost super.........abia astept urmatorul capitol......................succes la scris
Shin ma calmase, dupa acea "spaima" de care am avut parte, insa tot nu ma incumetam sa ma intorc in acel loc. stiam ca nu ar fi permis ca acel lucru sa se intample a doua oara, dar nu voiam sa-l revad pe acel barbat, chiar daca tot ceea ce facusem a fost sa tip la el... si sa il amenint. Inconstient totusi, dar o facusem, si nu obisnuiam sa am asemenea iesiri.
in scurt timp, Julian si-a facut aparitia in fata usii bibliotecii, iar eu incercam sa-mi ascund privirea inca usor speriata.
-Ce se intampla? a intrebat gardianul, privindu-l pe amicul meu, care la randul lui s-a uitat la mine intrebator.
-Krain l-a atins, iar Kaoru a izbucnit. A urlat la el, si acum ii e teama sa se intoarca, a raspuns Shin incrucisandu-si bratele.
-Haideti acolo, ne-a indicat gardianul inaintand, indemnandu-ne sa ii urmam pasii.
De cum ne-am intors in acel subsol, l-am observat pe Krain stand pe una din scari, langa Jin, ca un catelus, insa cu obrazul umflat si rosu... Se parea ca a platit pentru ce facuse. De cum l-a vazut Julian, si-a asezat mana pe umarul lui, sprijinindu-se de el.
-Cred ca inca nu sunteti informati, dar voi, tampitilor, ar trebui sa aveti grija cu el si de el, daca vreti sa mai traiti bine prin ajutorul meu in cacatul asta in care va aflati! s-a rastit brunetul, apasand cu degetul mare si cel aratator de-o parte si de alta a umarului acelui barbat, undeva la baza gatului facandu-l sa tresara. Strangea cu putere, astfel incat sa-i poata cauza o durere suparatoare, ce-l facea sa scape cateva icnete.
-Scuze sefu'! Nu stiam! s-a scuzat acesta, asezandu-si mana peste a lui Julian, incercand sa scape de durere, lucru, care nu il impresiona pe gardian.
-Gata! Da-i drumul, te rog! am intervenit eu, observand suferinta barbatului. Acum nu mai are rost... adica a trecut, si prin urmare nu mi s-a intamplat nimic rau, am adaugat pe urma, prinzand de bratul brunetului, care si-a indepartat mana de umarul lui Krain.
Julian facuse un semn sa ma apropii mai mult de el, insa abia ce facusem un pas, ca m-a apucat de incheietura, lipindu-ma de peretele din spatele lui. Nu reusisem sa ma opun, pentru ca el a actionat mult prea rapid, acoperindu-mi buzele cu ale sale, facandu-ma sa scot cateva sunete infundate.
I-am simtit limba cautand-o pe a mea, insa nu voiam sa i ma alatur... Nu cand erau atatea persoane de fata, iar eu deveneam din ce in ce mai jenat de situatia aceea. Nu voiam... dar am facut-o in mod inconstient, cand pulsul mi s-a accelerat, iar intreg sangele parca voia sa isi gaseasca loc in obrajii mei, indemnandu-mi trupul sa tremure usor
Nu intelegeam cum reusea sa ma aduca in stadiul acela in care uitam de ceea ce ma inconjura.
Cand mana lui s-a strecurat pe sub tricoul meu, a fost momentul in care mi-am adus aminte unde anume ma aflam, si i-am prins incheietura, rupand sarutul, apoi fara ca eu sa mai spun ceva, el a inteles care a fost motivul pentru care l-am oprit.
-Scuza-ma, m-a luat valul, a rostit el, sarutandu-ma scurt pe obraz. Deci ati inteles, da? Faceti bine si fiti atenti! a continuat pe urma, asezandu-si palma pe capul meu, ciufulindu-mi parul blond. "Ma simt ca un copil mic aparat de fratele mai mare si curajos. Chiar daca el u e un frate mai mare ci e... e... Ah, nu conteaza! Dar ma simt in siguranta asaturi de el, asta e sigur!" am cugetat eu in acel moment, zambind discret.
Asa e, chiar eram in siguranta, dar nu stiam pentru cat timp. Cazusem pe ganduri, lasandu-mi privirea sa inghete intr-un punct fix, undeva in micuta incapere.
-Acum ma scuzati, dar am de gand sa-l rapesc pentru cateva minute, a replicat Julian, intrerupandu-mi sirul gandurilor, prinzandu-ma de mana pentru ca apoi sa ma traga dupa el in sus pe trepte, ducandu-ma in acelasi loc din biblioteca, la fel ca data trecuta, pe acel pervaz.
Nu s-a asezat langa mine, ci s-a proptit in fata mea, sprijinidu-se in brate, avand mainile de-o parte si de alta a corpului meu, iar privirea lui fixata intr-a mea. Mi-am ferit ochii de ai sai, si pana atunci nu am inteles deloc de ce prefera sa stea si sa ma priveasca decat sa imi spuna ceva.
-De ce... de ce nu vorbesti nimic? am intrebat eu, vazand ca nu avea sa scoata vreun cuvant pe gura.
-De ce as spune ceva? imi place sa te privesc pe masura ce te rusinezi.
-Poftim? Te rog inceteaza... E foarte stanjenitor. Esti barbat... si eu la fel. Nu ti se pare putin ciudat?
-Chiar deloc. stii, cand placi pe cineva, nu mai conteaza lucrurile astea, a rostit el, asezandu-si mana dreapta pe obrazul meu usor inrosit.
-Pa... Placi? am intrebat, incurcandu-ma intr-un singur cuvant simplu si probabil nesemnificativ pentru alte persoane.
A ras scurt, lasandu-si capul in jos, revenind imediat la chipul meu, avand pe buze un zambet bland, care-mi indemna inima sa-si accelereze bataile.
-Da. Te plac, a rostit el, prinzandu-ma de barbie pentru a ma face sa il privesc. Am ramas tacut pentru cateva momente, nestiind ce as fi putut sa ii spun. Nu stiam daca puteam sa-i raspund, pentru ca nu intelegeam... I-am auzit vorbele clare, si inca imi rasunau in minte, insa nici eu nu stiam daca nu cumva raspunsul meu ar fi fost sau nu o minciuna...
Aveam buzele intredeschise iar privirea pierduta, inca gandindu-ma la ce ar fi trebuit sa zic, insa Julian mi-a usurat treaba, intrevenind peste cugetarile mele.
-Stai linistit, nu trebuie sa-mi raspunzi. stiu ca esti confuz, mi-a spus el, afisand acelasi zambet de dinainte, parca incercand sa ma calmeze, desi ma cutremura mai mult decat ar fi trebuit sa ma linisteasca...
Am dat afirmativ din cap, respirand apoi usurat, inca incercand sa-mi ascund privirea de a lui. De ce ar fi fost atat de greu sa ma uit in ochii lui si sa-i spun ca il plac, chiar daca probabil era o minciuna... sau poate nu. Probabil ca ar fi trebuit sa profit de orice ocazie pentru a-l atrage tot mai mult, asa avand parte mereu de siguranta pe care el mi-o oferea. Dar nu eram genul acela de persoana... nu puteam, nu-mi statea in fire, si nu voiam. Aveam sa fiu eu... cel putin asta planuiam, desi habar nu aveam ce avea sa se intample pe parcurs. Daca aveam sa-i dau un raspuns lui Julian, as fi facut-o, sincer, dar se parea ca nici macar eu nu ma cunosteam atat de bine pe cat credeam. Mi se parea totul atat de complicat, cand, poate din perspectiva altora era atat de simplu...
Asa eram eu: indecis, confuz, timid, naiv... insa cred ca toate aceste lucruri mi le-au adus pe Julian in fata ochilor. Ma puteam considera norocos, dar mai tineam cont de asta? Cand efectiv eu nu stiam ce se intampla in jurul meu, si mai ales cu mine. As fi vrut sa fiu atat de sigur si direct precum era Julian, dar defapt noi eram ca doi poli opusi.
-Julian, eu... poate ca nu stiu ce sa spun... dar ai dreptate, sunt confuz. imi e greu sa-mi dau seama ce se intampla cu mine cand toate sentimentele astea parca mi-au picat dintr-o data in cap, si nu le pot dezlega inca fir cu fir. Dar, cand reusesc, am sa iti spun.. promit! am spus eu, lasandu-mi privirea sa-i ocoleasca din nou ochii.
El parca a ramas uimit de ceea ce am spus, insa a zambit multumit, si a afirmat.
-Bine, dar ce ar fi ca pana ce tu reusesti sa dezlegi acele ganduri, sa-mi oferi niste gesturi in locul cuvintelor? a intrebat apoi, apropiindu-si chipul mai mult de al meu.
Nu am raspuns, insa i-am acceptat sarutul, si am indraznit sa imi asez mainile pe umerii lui mari, strangand de ei, pe masura ce sarutul se intensifica. El se apleca tot mai mult asupra mea, in timp ce cu mana sa dreapta ma tinea de spate, iar in stanga se sprijinea. Am scapat cateva sunete infundate, deoarece acel sarut lung imi fura posibilitatea de a respira normal, insa nu simteam nevoia de a-l opri... ci dimpotriva, sa il alimentez.
Edited by Kaname on 24-05-2010, 01:59
~~>Gackt is my love, Yaoi is my passion.<~~ ~~Just... Stay Bizarre :3 ~~
whooaa Cool cool..adica era de asteptat ca Julian Coming to the rescue,thehe.Imi place mult cum descrii scenele,totul are o fluenta aparte si ma tine in suspans..
Astept next chapter!!! xD Yaya!can't wait.m.m~
"Maybe there is a beauty in a Good bye"
So, hello there! Anyway, ti-am citit ficul, a fost mai mult decat superb, pot spune. Inca de la prima propozitie, am fost complet acaparata, am intrat in dimensiunea story-ului. Mi s-a parut foarte dragut Kaoru, era atat de inocent! Chiar imi e drag de el. ) Imi place foarte mult personalitatea lui Shinobu, insa preferatul meu ramane Julian. E atat de tandru cu Kaoru, aproape ca ma simt geloasa! Anyway, un fic mirific si astept cu nerabdare sa postezi urmatorul capitol.Ah si o intrebare...cine e tipul foarte hot de la avatarul tau? =P~
Edited by Vampire Yuuki on 01-06-2010, 21:32
Cold was my soul and untold was pain I faced when you left me a rose in the rain...
De cum am rupt sarutul, i-am putut observa in ochi o privire arzatoare, patrunzatoare... ma speria, si totusi, nu puteam sa ma indepartez de el. Nu reuseam sa ii inteleg gandurile, si aveam impresia ca nu as fi izbutit sa o fac niciodata, de aceea, ma atragea intr-un fel anume... Voiam sa stiu ce gandeste, cum gandeste, voiam sa il inteleg, dar ochii ii erau doar o cortina pentru ceea ce se ascundea in spatele mintii lui, o cortina care nu voia a fi trasa de un necunoscut. Asa e... inca ne eram straini unul altuia, doar trupurile noastre se cunosteau, si atunci, nici ele foarte bine. Ma inrosisem la amintirile din acea noapte care mi-au revenit in minte mult prea intortochiate, si totusi din care intelegeam absolut totul. Chiar si memoriile imi erau intoarse impotriva mea...
-Spui de mine ca nu vorbesc... dar tu ce faci? a intrebat el, trezindu-ma din visare.
-Imi cer scuze, eu...
-Nu trebuie sa te scuzi pentru asta, m-a intrerupt, zambindu-mi bland, reusind sa ma cutremure.
Am dat afirmativ din cap, lasandu-mi privirea in jos, insa i-am simtit mainile calde cuprinzandu-mi obrajii inrositi, indemnandu-ma pe urma sa intalnesc din nou acel zambet. Abia in momentul acela am realizat si eu ca atunci cand era el prin preajma, intr-un mod sau altul, tot sangele mi se aduna in obraji, infierbantandu-i. insa eu mi-am dat seama cu mult prea tarziu..
-Esti de obicei atat de rosu in obraji, sau doar cand esti cu mine?
Intrebarea lui ma lovise precum un fulger. Dar cat de adevarat era! Voiam sa fug, sa ma ascund dupa ceva, pentru ca nu aveam cum sa il mint. Nu as fi putut, pentru ca orice minciuna a mea se transforma intr-un esec in urmatoarele secunde, cand pe chipul meu se putea citi absolut totul...
-Nu sunt asa de obicei, am raspuns eu, evitand a doua intrebare, dar care, pana la urma urmei tot mi-a fost repusa.
-Deci doar in preajma mea?
Am dat afirmativ din cap, privind intr-o cu totul alta directie, insa acel zambet de pe buzele lui parca ma indemna sa il urmaresc cu coltul ochiului, iar eu nu intelegeam de ce parea fericit pentru niste cuvinte nerostite...
-Kaoru, trebuie sa mergem. Imediat va aparea celalalt gardian, mi-a transmis Shin, care astepta stand rezemat de perete.
Am clipit des la auzul vocii lui, apoi mi-am indreptat privirea spre el, indepartandu-ma incet de barbatul brunet ce-si avea mainile asezate pe obrajii mei. De indata ce ajung langa Shin, toti ceilalti barbati au aparut si ei.
Mergeam pe acelasi drum spre celule, insa amicul meu nu se oprise in locul unde trebuia, ci urmase traseul lui Jin, pana mai departe de celula noastra. Locul in care satenul isi petrecea timpul nu era cu nimic mai diferit sau mai bun decat al nostru, si nu intelegeam de ce i-am urmat, insa am facut-o fara sa ma mai gandesc. La urma urmei nu am realizat acel lucru decat atunci and eram deja acolo...
La sugestia lui Shin, m-am urcat in patul de sus, insa in scurt timp, acesta a fost chemat de alti doi barbati undeva inafara celulei, eu ramanand doar cu Jin, care pentru cateva momente a stat in fata paturilor, cu capul ridicat spre mine si cu mainile in buzunar. Mi se parea ciudat. Nu intelegeam de ce facea aia, dar statea si privea asa cum obisnuia si Julian, ceea ce ma cutremurase pentru o secunda. Nu a trecut mai mult de un minut, ca l-am vazut agatat de scarita patului, urcandu-se grabit langa mine. Mi-am rezemat spatele de perete, tragandu-mi picioarele la piept. "Ce vrea?" m-am intrebat eu, nestiind la ce anume se gandea, insa aveam impresia ca nu avea sa fie ceva de bine in orice caz...
-Stii, se pare ca ai o porecla acum, a inceput el, asezandu-si o mana pe genunchiul meu. Amicul meu ti-a spus "Mao", a continuat pe urma razand, explicandu-mi apoi ca numele de "Krain" era doar o porecla, si ca, defapt acel barbat era chinez, in limba lui, mao inseamnand "pisica"...
-Ce prostie. Pentru ce porecla asta? si pentru ce oricare alta? nu ajung niste nume simple? am intrebat eu, incrucisandu-mi bratele la piept. Oricum, nici macar nu inteleg de ce mi-ar pune asa o porecla, am continuat apoi, indreptandu-mi privirea spre Jin.
-Oh, dar ti se potriveste! Ti-ai scos ghearele imediat cand pareai atat de band... exact ca o pisica atunci cand o enenevezi, mi-a spus el, zambind discret. Am tacut amandoi pentru cateva clipe, pana cand mana lui care se afla pe genunchiul meu, a coborat intre picioare, indemnandu-ma sa tresar speriat.
-Jin... Ce faci?! am intrebat eu, privindu-l temator, indepartandu-ma putin d el.
Nu mi-a raspuns intrebarii, ci mi-a cuprins incheieturile, intinzandu-ma pe suprafata patului, fara a-mi da sansa de a obiecta.
-Doar fi cuminte si accepta, mi-a spus el, afisand un zambet hain, care ma speriase, dandu-mi seama de intentiile satenului, care incepuse a-mi saruta gatul.
-Ce..? de ce?... Shin! Cum ramane cu Shin? am intrebat eu speriat, incercand sa gasesc o portita de scapare, dar se parea ca numele asa-zisului sau partener nu-l afecta cu nimic.
-Mda... ce-i cu el? Pot sa am pe cine vreau, asadar care e problema lui in asta? a intrebat Jin de parca vorbea despre un "nimeni in drum".
-Dar... el te place, stii? Te rog, da-mi drumul, am rostit eu, incepand sa ma zbat sub el, insa nu imi putem elibera mainile sub nicio forma.
-Asa, si ce propui? a intrebat el pe un ton ironic, aratand ca nu-i pasa deloc de Shin, care spre deosebire de el, il iubea... stiam asta, chiar daca brunetul nu a recunoscut-o...
Ma speriasem ingrozitor atunci cand tricoul ce-mi acoperea partea de sus a trupului a fost rupt de o singura mana de a lui, iar buzele sale, prin saruturi apasate, imi parcurgeau pieptul, in ciuda rugamintilor mele. Continuam sa ma zbat, dar nu izbuteam sa scap, mainile mele fiind imobilizate deasupra capului.
De ce facea asa ceva? Nu il puteam intelege. Il avea pe Shin, care tinea intr-adevar la el, dar lui se parea ca nici macar nu ii pasa. Nu era asa cum mi l-a descris Shin, nu era de treaba!
Ma opuneam fiecarei cereri a satenului, insa acesta nu se oprea, iar intr-un final, saturat de incapatanarea mea, m-a cuprins cu mana stanga de gat, tinandu-mi inca inchieturile cu cea dreapta, indeajuns de puternic si de dureros ca eu sa nu mi le pot elibera.
-Ti-am spus sa fi cuminte, baietas! Cuminte, sau te dau la "lupi" sa vezi cat se vor satura dintr-unul ca tine... Asta e datoria ta fata de mine pentru ca trebuie sa te am in grija, asa ca ai face bine s-o platesti din bunavoie
"Plata"... Despre asta era vorba cand Shin spusese "Pot sa platesc dublu ca el sa nu fie nevoit". Nu era vorba de bani, si se parea ca Jin dorea sa fie platit de fiecare persoana in parte. in momentul acela, nu ma gandeam la nimic altceva decat siguranta mea, dar care siguranta? cand Jin facea asa ceva...
Am renuntat. Luat de el, sau de altii, ce mai conta? aveam impresia ca oricum tot asa voi ajunge... tot in aceeasi situatie mizerabila! Intr-un fel sau altul. Mi s-a pus un nod in gat odata ce am incetat sa ma zbat, iar pieptul ma durea, indemnandu-mi ochii sa se umezeasca. Am scapat doua lacrimi, care insa nu il impresionase cu nimic pe cel ce isi continua traseul, presandu-si buzele pe pielea corpului meu, cauzandu-mi un dezgust imens, in niciun caz placere... Mi-a eliberat mainile, apoi am scapat doua scancete odata ce a prins cu dintii de pielea sensibila din jurul sfarcului drept. Alte lacrimi mi s-au prelins pe obraji din ochii ce ii tineam strans inchisi, vrand sa nu vad imaginea satisfacuta a "invingatorului". Mi-a dat jos pantalonii in ritmul lui alert, iar trupul incepuse a-mi tremura din toate incheieturile stiind ca in curand, aveam sa suport din nou acea durere, si probabil mult mai intensa...
A urcat cu buzele pana la ale mele, cuprinzandu-le violent intr-un sarut, pe care insa, nu aveam de gand sa il accept... Avem senzatia ca mi se facea scarba!
-Nu! Nu vreau! Am strigat eu, dezlipindu-mi buzele de ale sale, intorcandu-mi capul in partea opusa de indata ce i-am simtit limba incercand sa se strecoare in interiorul gurii mele.
-Tu... a inceput el, fiind insa intrerupt de vocea cuiva, care statea si privea scena de o perioada scurta de timp.
-Jin! Ce dracu' crezi ca faci?! intreba Shin, ridicand mult tonul vocii, aproape urland. Mi-a privit chipul ce-mi purta o expresie de-a dreptul speriata, brazdata de lacrimi.
Nu stiam daca trebuia sa-i multumesc lui Dumnezeu ca Shin a aparut, sau ca trebuia sa ma rog ca nu cumva Shin sa creada ce eu voiam sa fac toate acele lucruri cu satenul. Cu siguranta colegul meu nu era multumit de ceea ce ochii ii vedeau. Era incruntat, iar expresia lui ranita, pe mine ma durea...
~~>Gackt is my love, Yaoi is my passion.<~~ ~~Just... Stay Bizarre :3 ~~
O...Superb capitol!Corectez!Superbe capitole!
N-am mai trecut de mult pe aici,dar ti-am citit fictul in continuare.
Imi vine sa-l OMOR pe Jin.De ce ii face el asta lui Kaoru?Si mai ales lui Shin.Ah...La noapte il ucid.Ufff!Scuze m-a luat valul si stau prin mijlocul marii Negre.
Imi placea inainte de Jin.Ma dispera pentru ca il raneste pe blond si mai ales pe Shin.Dar oare in capitolul urmator va aparea Julian?Shin ca plati pentru Kaoru?Sunt curioasa ce se va intampla?!!!Abia astept.
Ce sa-ti mai zic?A...da.Din capitolele trecute am eu o vaga impresie ca lui Shin ii place de Kaoru.Hm...Probabil mi se pare.
Spor la scris!!!!!Si sa postezi urmatorul capitol cat mai repede posibil!Te rog(big eyes)!
Bye!!Nu te uita in trecut,nu privi in viitor,traieste prezentul!
Salut! super capitol.....nu imi vine sa cred ce a facut Jin ....dar ma bucur ca a venit Shin...astept cu nerabdare si urmatorul capitol sa vad ce se intampla.......Spor la scris in continuare si sa vina repede cap. urmator....Ja ne! :*
Whoa!!! super tare capitol..Mi-a placut enorm!mai vreau m.m~
Chiar nu ma asteptam Jin sa faca asta..totusi sper ca Shin sa nu creada ca prietenul lui o facea de buna voie!!!
Is curioasa ce o sa zica cand va afla,Julian.Nu cred ca ii fa placea >.<
"Maybe there is a beauty in a Good bye"
Jin se ridicase plictisit de pe mine, dandu-si ochii peste cap, de parca ar fi fost ceva normal sa imi faca asa ceva. Am coborat in graba din pat, stergandu-mi apoi obrajii uzi cu palma dreapta, de indata ce m-am ascuns in spatele brunetului care tocmai ma salvase...
A ramas nemiscat pentru cateva secunde, apoi isi pusese mainile in san, privindu-l cu dispret pe cel de pe pat.
-Jin... Mi-ai promis ceva odata... si nu demult. Nu stii sa apreciezi nimic! S-a rastit Shin, dand negativ din cap. M-a prins de mana, tragandu-ma dupa el afara din celula, insa pe urma se opreste la auzul vocii satenului.
-Ce crezi? ca stau toata viata dupa curu' tau?! stii pentru ce "te pastrez", a spus el ridicand vocea, coborand din pat, si apropiindu-se de noi, timp in care cei din gasca lui care erau in preajma au inaintat si ei incetul cu incetul. Ti-am explicat ca eu n-am nevoie de o singura persoana. Un barbat ca mine, se foloseste de orice "carne proaspata". Dar tu vei fi mereu felul principal.
Abia rostise acele cuvinte, ca obrazul lui se inrosise dupa o palma zdravana pe care o primise de la brunetul deranjat de fiecare vorba negandita.
-Un barbat ca tine, zici? Te duci dracu' tu, cu toate cuvintele tale, care nu mai merita nici un amarat de banut! Esti jalnic, Jin! imi e sila! A strigat baiatul, fara pic de teama, chiar daca in urma cu cateva secunde il lovise pe cel dinaintea lui.
M-am speriat in momentul in care Jin a ridicat pumnul pentru a-l lovi pe amicul meu, insa el parca deja se astepta la o lovitura, pentru ca pe chipul lui se observa resemnare...
-Nu, Jin! Strigase unul dintre barbatii ce se apropiase de noi, prinzandu-l pe saten de mana, pentru a-i opri furia ce avea sa se reverse asupra lui Shinobu. L-am tras pe brunet de mana, indemnandu-l sa plecam, iar el m-a urmat cu pasi rapizi, fara a mai privi in spatele lui.
Odata ce am ajuns in celula noastra, nu indraznisem sa incep o conversatie, asadar taceam, lasandu-mi privirea cazuta in pamant.
-Te-a lovit? M-a intrebat Shin asezandu-si mana pe crestetul capului meu.
-Shin, imi pare...
-De ce iti ceri scuze? M-a intrerupt el, apropiindu-se de mine. Spre surprinderea mea, ma trase in bratele sale, strangandu-ma puternic la piept, lasandu-ma sa-i aud respiratia grea si sacadata. stiu ca nu e vina ta. Jin... din totdeauna a fost asa, a continuat apoi, lasandu-si capul pe umarul meu.
Am tacut amandoi pentru cateva secunde, apoi, din nou i-am auzit vocea trista a lui Shin, vorbindu-mi aproape de ureche.
- Nici nu stiu de ce mai pun la suflet... stiam ca o va face din nou. Ce tampit pot fi... Am crezut ca a devenit altfel, dar e adevarat, nu-i poti schimba naravul lupului. Tocmai tie... Spune-mi ca nu te-a ranit, sau nu stiu ce-i fac!
Cuvintele lui mi-au strapuns urechile precum niste sageti, lasandu-ma stupefiat. De ce? Altii in momentul acela m-ar fi pleznit pe mine, si nu invers... dar Shin, el era mereu cu picioarele pe pamant, atunci realizasem lucrul acesta.
-Eu nu am nimic. Shin, tu esti mai ranit decat as putea fi eu in momentul asta... Il iubesti, am rostit eu cu glas incet, inconjurandu-l cu bratele. Simteam cat de mult il durea, chiar daca i-a aruncat satenului in fata toate acele cuvinte pline de dispret. In scurt timp am simtit prin materialul tricoului cateva picaturi umede ce mi-au atins pielea umarului... Shin plangea, si strangea in pumni acea zdreanta care o mai aveam pe mine, materialul "ciopartit" de Jin.
-Iarta-ma... Nu ti-am spus... adevarul despre Jin. Acum... regret si e prea tarziu, a rostit el printre supine, incercand sa-si opreasca lacrimile din a i se mai prelinge pe obrajii inrositi.
S-a indepartat lent de mine, tinandu-si privirea in jos, apoi cu miscari lente a prins cu ambele maini de tricoul sau, lasandu-ma inlemnit la imaginea ce imi era afisata inaintea ochilor de indata ce a scapat de material. Pielea lui alba era patata pe alocuri de un violet inchis a caror "pictor" era Jin...
-Uite, Kaoru. Asa e Jin, a rostit el cu voce joasa, lasandu-si tricoul sa-i alunece din mana.
il priveam socat, nevenindu-mi sa cred ca satenul a putut face un asemenea lucru, apoi, facand in pas inainte, l-am intrebat:
-Dar... cum de nu am observat pana acum?
-Asta e de aseara. si nu e nici prima data cand se intampla. Vezi? Eu sunt cel prost. Chiar daca imi face asta, eu nu ma pot indeparta de el, si stie asta, de aceea nu face nimic pentru a incerca sa nu ma mai enerveze.
Abia ce a rostit acele cuvinte, ca in celula noastra isi facuse aparitia Jin cu o expresie fioroasa, face m-a indemnat sa fac un pas in spate, si sa imi indrept privirea spre Shinobu, care nu parea deloc ingrijorat de prezenta satenului.
-M-ai intrerupt din ceva important... Acum suporti tu consecintele, a spus Jin, apropiindu-se amenintator de baiatul pe care l-a apucat cu o mana de gat, trantindu-l pe pat, ca pe un obiect...
Ma scotea din sarite vazand ca Shin nu avea de gand sa riposteze, parand mult prea resemnat pentru ce avea sa i se intample. Nu stiam ce trebuia sa fac. Imi era frica, dar nu voiam sa i se intample ceva rau prietenului meu. Am inghitit in sec, vazand cum pantalonii brunetului au fost aproape sfasiati de brutalitatea satenului, apoi am iesit din celula, vrand sa il gasesc pe Julian, insa habar nu aveam unde sa il caut...
Primul gardian pe care l-am intalnit in mersul meu alert, nici macar nu ma bagase in seama cand ii explicam se se intampla, ca si cum faptul ca o persoana era violata nu insemna absolut nimic grav... Am injurat de nervi printre dinti, apoi mi-am continuat drumul pana cand am ajuns in curte, unde l-am observat si pe Julian intr-un grup de inca trei gardieni, si un domn imbracat intr-un costum gri. Nu ma interesa cine era, chiar nu imi mai pasa in acel moment, asadar am fugit inspre ei, iar de cum m-a observat Julian, acesta a iesit din grup asteptand sa-i spun probabil ce cautam singur acolo, cu doar o zdreanta pe mine.
-Te rog! Ajuta-l pe Shin! E... Jin e nebun! E in celula noastra! am spus eu, atat de tare incat grupul acela s-a intors cu totul inspre noi, iar Julian, parca fiind crispat, priveste in spate, facandu-mi apoi semn sa inaintez. in acelasi ritm alert, ma intorceam in locul din care plecasem speriat, insa cu brunetul in urma mea. Am realizat destul de tarziu ca el nu era singurul care avea sa vada ce se intampla, deoarece toti ceilalti din grupul in care era Julian, inclusiv domnul in costum gri, ne-au urmat... insa nu ma interesa, atata timp cat insemna ca Shin avea sa fie in siguranta.
Nu se auzeau tipete, insa ajunsi mai aproape de celula, se distingeau zgomotele infundate ale brunetului, ca si cum gura lui era acoperita de ceva... acel "ceva" fiind de fapt mana lui Jin. Cei ce erau in spatele meu au dat buzna in acea incapere, inaintea mea, iar eu am stat de-o parte pentru o vreme, incercand sa imi dau seama ce ar fi trebuit sa fac.
Julian a fost cel care l-a indepartat pe Jin, iar un alt gardian il ajuta pe brunet in a-l imobiliza pe cel ce incerca sa scape din fiecare stransoare aplicata.
Mi-am facut loc printre ceilalti doi barbati ce erau langa pat, verificand starea lui Shin, si m-am asezat pe marginea suprafetei moi, privind chipul fara expresie a amicului meu...
-Shin! Shin, trezeste-te! am spus eu speriat, asezandu-mi o mana pe bratul lui. Nu mi-a raspuns, si nici macar ochii nu i-a deschis, iar eu am inghitit in sec, continuand sa-i rostesc numele, si sa-l strang de brat. stiam ca era inconstient si ca nu ma auzea, insa ce puteam sa fac? Am simtit cum ochii mi se umezeau incetul cu incetul, vazandu-l in felul acela pe Shin, insa, intr-un final m-am dat la o parte, renuntand la incercarile mele. stiam ca urma sa fie dus la spital, iar acesta era lucrul care trebuia sa ma linisteasca, dar era de fapt cel care ma tulbura si mai mult...
Nu am ascultat multe din cate au vorbit gardienii intre ei, eu fiind mult prea adancit in propriile mele ganduri, insa am inteles ca Jin avea sa fie dus la carcera pentru ceea ce facuse. Nu stiam de ce, adica, pe detinutii de data trecuta, cei care l-au violat pe acel baiat, nici macar nu i-a avertizat cu ceva...
-Domnule director, pulsul e slab, trebuie sa ne grabim, a spus unul dintre gardienii de langa Shin, reusind sa imi atraga atentia. "Poftim? <Domnule director> ? " In momentul acela am realizat de ce situatia era diferita, iar evident, directorul era acel domn in costum. "La ce ma asteptam? Julian e un politist corupt, trebuie sa faca o treaba curata in preajma directorului, de aceea Jin o pateste, iar ceilalti au scapat. Daca nu era directorul, probabil ca se intampla la fel! "
Nu stiam daca trebuia sa fiu fericit pentru faptul ca Jin avea sa stea inchis o perioada de timp, insa eram sigur ca urmatoarele zile fara Shin nu aveau sa fie deloc roz...
Edited by Kaname on 27-06-2010, 23:36
~~>Gackt is my love, Yaoi is my passion.<~~ ~~Just... Stay Bizarre :3 ~~
Kanme-chan...Te,te,te omor!Am asteptat 24 de zile ca sa postezi un capitol nou!(Nu o sa fac asta.Stai linistita.Astfel cine ar mai scrie povestea? ; )
Nu-mi vine sa cred...Ah!!!Il omor pe Jin(desi imi placea de el inanite)Il omor,il omor!!Ah!Imi vine sa-l fac bucati,tocanita,piure.Nu conteza!Ce ii face el lui Shin al meu(as vrea eu)?Il omor.
Cum poate sa-l raneasca in halul asta?Spune-mi unde e inchisoarea aia ca ma duc peste el si il iau la pumni.Desi merita in carcera!Ha!>
Ma bucur ca blondul meu(da si el imi apartine )Kaoru a scapat de mostrul acela de Jin,dar imi pare rau pentru Shin.Sa se faca bine cat mai repede,da?(big eyes)
Sunt curioasa ce o sa-i zica Julian blondului ca la chemat asa si in fata directorului!Abia astept sa vad ce se va intampla.Mor aici.Am murit X_X !
Dar de ce ar trebuit tu sa distrugi gasca?Imi placea asa cum era.Esti rea
Posteaza cat mai repede,teee rooog! Mor de curiozitate sa aflu ce se va intampla!
Asa...Ca sunt mai curioasa...Exista vro sansa Kaoru si Shin?Nu ca Julian si Kaoru nu mi-ar placea,dar asa ca idee?
Sa-ti vina inspiratia cat mai repede.Bye!Pup!
Nu te uita in trecut,nu privi in viitor,traieste prezentul!
Salut! super capitol. shin....nu-i corect.....sper sa isi revina repede. Ma bucur ca ,Kaoru la gasit pe Julian si a venit. Astept cu nerabdare urmatorul capitol. bye!:*
Cool capitol,scz de late reply,dar am fost plecata in vacanta.Anyways,nice job with the new chapter!!!
Sper ca Shin sa-si revina repede,cu toate ca nu stiu exact ce se va intampla cu Kaoru in lipsa lui Shin,avand in vedere ca totusi,zic eu,Julian nu va fi 24/24 si 7/7 langa el...dar ramane de vazut ce se va intampla in curand.
Abia azi am terminat de citit tot ficul si nu pot spune decat: SUPERB. Imi venea sa-l omor pe Jin pentru ce le-a facut lui Kaoru si Shin, dar in special Shin...saracutul, sper sa-si revina repede...Oricum, astept cu nerabdare urmatorul capitol, I hope that Julian and Kaoru will...You know...). Ja ne.
Asaki yume mi ji towani, nakegi mo sezu...[Forever seeing a shallow dream, without crying...]
Stateam intins pe patul meu, asteptand sunetul care avea sa anunte ora mesei, insa nu pentru ca voiam sa mananc... ci pentru a ma ascunde. Au trecut trei zile de cand Shin a fost spitalizat, iar eu nu facusem nimic altceva inafara de a ma ascunde dupa pat. Eram ca un sobolan. Ma simteam inutil si murdar. Nu eram in stare sa fac nimic din cauza fricii care puse stapanire pe mine... eram jalnic. Julian era pelcat din oras, deoarece mama sa a fost spitalizata, si el a avut permisiunea de a lipsi patru zile. Mai era o singura zi pana ca el sa se intoarca, insa starea mea nu era tocmai buna pentru a-l "intampina". Deoarece nu am mancat nimic in acele trei zile, simteam cum starea mea se inrautatea in fiecare ora, si continuam sa cred ca nu puteam face nimic in acea privinta. Desi eram constient ca devenea tot mai rau, evitam iesitul din celula... Am coborat din pat, insa capul parca mi se invartea, eram ametit. picioarele nu ma mai sustineau, iar privirea mi s-a incetosat. Imediat am uitat de mine, lasadu-mi trupul lipsit de orice putere sa cada pe podeaua rece si murdara...
Auzeam vocea cuiva... Imi era cunoscuta, dar chiar si asa, nu reuseam sa imi deschid ochii, nu puteam sa ma adun.
-Kaoru...
Mi-am auzit numele, si recunoscusem vocea celui care il rostise. Julian, el era cel pe care il auzeam si cel care ma luase in brate pentru ca apoi sa ma aseze lent pe pat.
Mi-am ridicat in sfarsit pleoapele grele, putand apoi sa observ persoana care statea asezata langa mine cu o expresie ingrijorata pe chip... Incet, ma ridicasem in capul oaselor, privindu-l pentru o clipa, apoi m-am agatat cu ambele maini de bratul sau stang, lasandu-mi fruntea pe umarul sau.
-Nu mai vreau... Nu mai rezist! Vreau sa ies de aici... Am rostit eu, neputand sa-mi opresc lacrimile care au inceput a mi se prelinge pe obrajii palizi, pierzandu-se pe urma in materialul jachetei lui Julian.
Ma trase in bratele sale, vrand parca sa imi spuna ca inca nu cunoscusem adevarata viata de inchisoare, dar in schimb, mi-a dat o minciuna dulce pentru urechiile mele...
-Nu iti face griji, totul va fi bine. Iti promit...
Continuam sa plang, si voiam sa ii cred vorbele, dar stiam ca nimic nu imi putea garanta faptul ca aveam sa ies de acolo teafar.
-Ai stat aici ascuns trei zile... Trebuia sa iei macar masa.
-Cum, Julian? Cand imi e teama pana si sa scot un deget afara din locul asta infect daca nu e Shin langa mine... Oricum, nu imi e foame, si totusi de unde stii ca n-am mancat?
-Colegul meu mi-a spus, a fost de paza in fiecare dimineata si amiaza. Mi-a spus ca esti singurul de pe culoar care nu a iesit deloc in astea trei zile.
inainte ca eu sa mai rostesc un cuvant, am observat un alt gardian intrand in celula, avand in mana o tava cu doua farfurii. L-am privit pe Julian cu uimire, insa pe urma imi aparuse pe chip un zambet. Imi venea sa rad, realizand ca eram servit la pat, insa parca starea mea nu-mi permitea sa ma intind mai mult de o simpla arcuire a buzelor. Mi-am sters lacrimile cu dosul palmei, apoi am privit tava care mi-a fost asezata pe picioare.
-Te rog sa mananci, mi-a spus Julian serios, trecandu-si mana prin parul meu, ciufulindu-l.
A ramas langa mine pana cand am mancat aproape tot ceea ce a fost in farfurii, si chiar daca nu ma grabisem deloc, nici el nu dadea semne ca voia sa plece. Imi privea atent fiecare miscare, lucru care ma intimida, facandu-mi obrajii sa arda... Insa nu indrazneam sa-i spun ceva pentru a-l opri. I-am multumit pentru masa, iar el a zambit usor, dand tava intr-un colt al patului. Auzind vocea cuiva, acesta l-a intors brusc, strigandu-l pe un anume "Akira", pe care il recunoscusem, desi numele nu i-l stiam... Era cel care il oprise pe Jin din a-l lovi pe Shinobu in acea zi in care satenul a incercat sa profite de mine. Akira avea varsta de douazeci si opt de ani, parul lui ciufulit era argintiu, avand o suvita mai lunga in partea stanga, ce-i ajungea mai jos de pectoral, iar ochii de un caprui foarte deshis, pareau ca urmaresc absolut totul in jurul lor, precum cei a unei vulpi. Corpul ii era bine cladit, ceea ce se observa usor datorita faptului ca purta un maiou stramt, care ii scoatea foarte bine in evidenta muschii lucrati, si din fericire, tipul nu parea deloc inspaimantator...
-Ce e, Lucifer? intreaba acesta, apropiindu-se de noi.
-Am o treaba pentru tine, incepe brunetul, ridicandu-se de pe suprafata moale. Il vezi? a intrebat pe urma aratand spre mine. Ochii tai si el, bine? Cum tampitu' de Jin e acum langa sobolani, tu trebuie sa ii iei locul. Oricum, cred ca o vei face mai bine decat el, continua apoi, batandu-l prietenos pe umar, iesind apoi din celula.
-Julian! am strigat eu, facandu-l sa se intorca spre mine, insa nici macar nu stiam daca aveam sa ii spun ceva... voiam sa mai stea, dar stiam ca nu e posbil, asa ca incepusem sa ma balbai. Uh... Pai eu... Hmm... Lasa!
A zambit la auzul glasului meu indecis, apoi s-a intors, urmandu-si drumul din care eu il oprisem.
-Ei bine, baiete, imi pare bine sa te cunosc, si din cate am inteles, te numesti Kaoru... Sau Mao?
-Prefer Kaoru, multumesc. Si vreau sa imi cer iertare ca va trebui sa imi porti de grija...
-Oh, dar nu e nicio problema. Esti prietenul lui Shin, nu? imi va face placere sa stau pe langa tine.
-Scuza-ma ca intreb, dar ce legatura are Shin aici?
-Are o mare legatura. Dar, stai linistit. Vei intelege tu...
Puteam spune cu siguranta ca acea conversatie a noastra ma facuse curios de-a dreptul. Pe moment nu ma gandeam la mare lucru, decat ca probabil sunt prieteni buni, sau cine stie, poate rude. Nici nu voiam sa-mi bat prea mult capul pe acea tema... nu atunci. Urmau alte zile in care speram ca aveam sa aflu mai multe.
Putin jenat, l-am intrebat pe barbat daca voia sa ma insoteasca la dus, si din fericire a acceptat fara a sta pe ganduri. Imi parea un om de incredere, de aceea ii cerusem lucrul acela. Pe urma instinctele mele nu ma tradau... In majoritatea cazurilor. Avea un zambet cald, si nu ma privea asa cum o faceau toti ceilalti, speram doar sa am dreptate in privinta lui.
Odata ce am intrat la dusuri, Akira se apleaca spre urechea mea, punandu-si mana pe umarul meu.
-tine-te de mine, ca si cum am fi impreuna. Stai linistit, nu ti se va intampla nimic, mi-a spus el, sigur pe sine.
M-am agatat de bratul sau cu ambele maini, ca un copil fricos, apoi am continuat sa mergem, fiind priviti de ceilalti detinuti din jurul nostru. Se mai auzea cate o fluieratura in batjocura, insa nu bagam in seama... Tot ce voaim era sa fiu in siguranta.
Pe masura ce timpul trecea, am inceput sa ii ignoram pe toti din jur, si toate privirile ce erau aruncate asupra noastra, pentru ca am povestit despre diverse lucruri in timp ce ne spalam. Cu cat imi spunea mai multe, capatam si mai multa incredere in el, dar desigur, nu puteam sa ma bazez numai pe Akira, as fi fost un egoist...
-Ar trebui sa mergem. In cateva minute se da stingerea, a spus argintiul, luand un prosop cu care incepuse sa-si stearga trupul ud. I-am urmat exemplul, apoi m-am imbracat pentru a putea merge sa ma trantesc in pat, deoarece in acele trei zile abia daca am inchis un ochi.
"Acum voi dormi ca un prunc!" Mi-am spus eu, zambind in sinea mea. I-am multumit barbatului care ma insotise pana la celula, apoi am pasit inauntru, oftand, vazand patul de jos al lui Shin, gol. Dar ceva nu era in relgula... M-am indepartat de pat.
-Ce vrei?! Am intrebat eu speriat, observad ca cineva era ascuns acolo.
-O petrecere in pijama... A raspuns vocea pe care o recunoscusem imediat, motiv pentru care m-am si apropiat, vazandu-l pe Julian stand sprijinit de perete, cu bratele incrucisate la piept.
Grilajul celulei s-a inchis automat, ceea ce insemna ca in scurt timp urma stingerea.
-Doua minute, a rostit brunetul, specificand momentul exact, privindu-ma in ochi.
-Voi dormi in seara asta? am intrebat eu retoric, afisand un zambet fortat pe o expresie ingrijorata. Nu a trebuit decat sa dea negativ din cap, ca eu sa inteleg si sa incerc sa imi stapanesc emotiile, pentru ca simteam deja cum imi tremurau mainile, pulsul mi se accelera, iar sangele mi se aduna in obraji... Ma purtam din nou ciudat.
http://img442.ima...yfeimo.jpg ---> Akira (nu luati in seama persoana din spate xD)
Edited by Kaname on 15-08-2010, 16:57
~~>Gackt is my love, Yaoi is my passion.<~~ ~~Just... Stay Bizarre :3 ~~
succes la scris
Cool cool..adica era de asteptat ca Julian Coming to the rescue,thehe.Imi place mult cum descrii scenele,totul are o fluenta aparte si ma tine in suspans..
Anyway, ti-am citit ficul, a fost mai mult decat superb, pot spune. Inca de la prima propozitie, am fost complet acaparata, am intrat in dimensiunea story-ului. Mi s-a parut foarte dragut Kaoru, era atat de inocent! Chiar imi e drag de el. 
Anyway, un fic mirific si astept cu nerabdare sa postezi urmatorul capitol.
....dar ma bucur ca a venit Shin...astept cu nerabdare si urmatorul capitol sa vad ce se intampla.......Spor la scris in continuare si sa vina repede cap. urmator....Ja ne! :*
)Kaoru a scapat de mostrul acela de Jin,dar imi pare rau pentru Shin
.Sa se faca bine cat mai repede,da?(big eyes)
